E-adevărat că pescăruşii mor
când ploaia cade peste trupul lor,
iar fluturii se sinucid, cântând,
omule alb, cu ochii de pământ?
E-adevărat că umbrele s-au dus
să-ntoarcă paşii tăi în sens opus
şi să refacă timpul din nimic,
omule gri, cu suflet adormit?
E-adevărat că nopţile nu vor
să lase stelele la locul lor,
iar luna nu mai e a ta cunună,
omule trist, cu inima nebună?
E-adevărat că nu au mai rămas
ape să spele lacrimi pe obraz,
iar soarele se stinge-n întrebări,
omule împărţit în patru zări?
E-adevărat că lumea s-a sfârşit
nainte de-a se naşte şi nimic
n-a mai rămas la orizont acum,
omule fără început de drum?
Sursa foto: pinterest.com
