Mâna nopții reaprinde
stele frânte în cenușă,
mucuri de țigară arsă
se adună lângă ușă,
un bărbat și o femeie
împletesc aceeași umbră,
în clepsidra vieții, timpul
mai întârzie-o secundă.

Mucuri de țigară arsă
se adună în cenușă,
stelele cu ochi albaștri
se înghesuie la ușă,
mai așteaptă, trist,
copacul, împărțind o semiumbră
cu un înger fără aripi,
ce întârzie-o secundă,

sărutând pământu-n care,
împletesc aceeași umbră
un bărbat și o femeie,
ce imploră o secundă
resturi de iubire arsă,
adunate în cenușă,
într-o vreme-n care timpul
zăvorăște-aceeași ușă.

Sursa foto: internet