Nu știu cum s-a-ntors ploaia,
cu zilele ei triste
și ne-a umplut odaia
cu pături și reviste,
nici nu știam ce-i toamna;
mai miroseau a vară si-a râsete, copacii,
a primăvară, doamna,
a-ndrăgostire, macii…
Nu știu cum s-a-ntors ploaia,
cu acuarele triste
și ne-a umplut odaia
cu ceaiuri si batiste,
nici nu știam ce-i toamna;
mai miroseau a vară și-a fluturi albi, copacii,
a tinerețe, doamna,
a dor de tine, macii…
Nu știu cum s-a-ntors ploaia,
în casa noastră, iară;
ne luminam odaia
cu stelele de vară
și-mpodobeam cu tușe de verde crud, copacii.
Miroase-a toamn-amară,
amar, ne plouă macii…
Original content here is published under these license terms:
X
License Type:
Read Only
License Abstract:
You may read the original content in the context in which it is published (at this web address). No other copying or use is permitted without written agreement from the author.
