Astăzi mă doare mai mult decât ieri,
eşti o minciună străbătându-mi artere
şi aş vrea să te-absorb, înainte să-mi ceri
să te urmez în Marea Tăcere.
Şi te scriu în cuvinte pe pagina goală,
cu blestem de ţigancă mă leg de pământ
şi m-arunc dupa tine, ca-ntr-o fază finală,
bolnav de iubire să-mi pară că sunt.
Astăzi mă dor sincopele tale,
şi aş vrea să te simt răsucindu-mi în piept
o lamă prea rece, ce se-nfige agale,
o lipsă de aer, ce m-ar face să cred
că există iubire mai presus de durere.
Și te vreau înapoi, fără tine nu sunt
decât sânge vâscos, străbătându-mi artere
decât inimă moartă, jefuită de gând.
Mâine îmi vei respira pe sub piele,
năvălindu-mi în suflet în mii de culori,
mă vei arunca în praful din stele,
voi cădea în adâncuri de o mie de ori,
te voi strânge în pumni, fără jale,
te voi ţine în mine ca o moarte crescând,
iar minciuna-mi va umple arterele goale,
bolnav de iubire să-mi pară că sunt.
sursa foto: pinterest.com