În praful dintre rafturi,
de-a lungul unei clipe,
s-au întrupat din fluturi
ciulini fără de ghimpe,
privindu-mă sarcastic
se-aşază în genunchi,
iar frunzele din plastic
le-atârnă de pe trunchi.

În ochii şterşi de vreme
amoruri cumpănesc,
recompunând poeme
destine răsucesc
şi murmurând catrene
pe arii de tenor,
urgii şi anateme
învolburează-n cor.

Alături, în clepsidră,
nisipul prea rebel
înhaţă ca o hidră
tot spaţiul paralel,
formând o crăpătură
în timpul absolut,
şi mătură-n ruptură
tot timpul petrecut.

De pe pervaz, o muscă
cu aripile grele,
într-o cădere bruscă
se sparge-n mii de stele,
iar galbena gutuie
ce-mi râde din fereastră
se-nalţă flăcăruie
cu inima albastră,

să prindă în lumină
secunda ce-a căzut,
să lase să revină
ceva ce s-a pierdut.
Eu stau sub scări, ascunsă
în somnul plin de vise
intrate pe sub uşă
cu clipele promise,

în palme ţin un flutur,
o muscă şi-un ciulin,
iar stele albe scutur
într-un pahar cu vin
şi vraja se disipă,
lăsându-mi o sămânţă
din care se-nfiripă
iubirea cea desculţă.

sursa foto: pinterest.com

Copyright secured by Digiprove © 2015All Rights Reserved