În hăul dintre lumi

În hăul dintre lumi alunec…

Doar o clipă,

aș vrea să mai rămân,

căci mi-este frică

de noaptea cu termite

ce sapă în pământ,

de ciutele rănite

ce-n agonie, plâng,

de locu-acela care-mi

va deveni mormânt.

 

În hăul dintre lumi alunec…

Doar o clipă

aș vrea să mai rămân,

când se ridică

zidul de spini

și negru, pământul mă-nconjoară…

Cu mâinile în cuie

mă rog întâia oară,

sunt eu, dar fară cruce,

cuvintele-mi îngheață

și nu e,

sub cerul liber, scară,

cu tine să mă urce

în cea din urmă viață.

 

Foto by Martin Stranka

2 thoughts on “În hăul dintre lumi

  1. “As vrea” sa-ti spun ca “mi-este frica” de “haul” despre care citesc, dar sper ca este doar o metafora
    si atat…
    Am trecut sa-ti urez un octombrie plin de culoare si senin!

  2. O metaforă… dar o metafora a adevărului, căci singurul lucru cert din viață este sfârșitul ei.
    Te pup cu drag, să ai o toamnă minunată, Suzana!

Leave a Reply