În iarnă să nu crezi

Eu nu mai sunt al tău,
tu nu mai eşti a mea,
în spaţiul dintre lumi
a mai căzut o stea,
iar nopţile-s, acum,
omăt de stele moarte,
nu-s dimineţi pe drum,
nici zile să le poarte.
 
Tu nu mai eşti al meu,
eu nu mai sunt a ta,
cuvinte deşirate
s-ar întrupa-n ceva,
dar nimeni nu-i pe drum
să le adune-n carte,
tăcerea e, de-acum,
omăt de gânduri moarte.
 
Eu nu-mi mai sunt nici mie,
nici ochilor tăi verzi,
din patru anotimpuri
în iarnă să nu crezi,
s-au şters de tot, acum
şi urmele-n zăpadă,
n-a mai trecut pe drum,
demult, o altă fată…
 
Că nu mai sunt al tău,
şi nu mai eşti a mea,
că rătăcim prin spaţii
pierduţi în altceva
şi, dincolo, nu-i drum
ce duce către-acasă,
am înţeles acum,
când liniştea m-apasă
şi nu mai suntem noi…
 
Dar vom fi fost, vreodată,
îndrăgostiţi sub cerul
din cretă colorată?
Voi fi văzut, aievea,
cum se-mprimăvărează
în ochii tăi, cireşii,
şi-n păr, cum îţi iernează,
omăt de stele albe?
Mă rog florilor dalbe
să îți colinde iară,
să îți răsară-n plete
o altă primăvară…
 
 

4 thoughts on “În iarnă să nu crezi

  1. Iarna nu este chiar anotimpul meu preferat, desi azi cu 8 grade afara a fost perfect!
    Am trecut sa-ti spun Craciun fericit si La Multi Ani!
    Sanatate, bucurii, inspiratie si tot ce iti doresti sa-ti implinesti! 🙂

    • Iți mulțumesc de urări și îți doresc, la rându-mi, ca Anul Nou, ce tocmai a venit să îți aducă sănătate, veselie, realizări și tot binele din lume!

  2. eu cred în iarnă ca în mine și din zăpadă-mi fac rubine, cât sunt aici, eu ție-ți sunt, o inimă ningând, bătând.

    • De-ți lași inima-n zăpadă,
      unde cade alb plângând,
      roș ca din obraz de fată,
      din iubire sângerând,
      îți vor râde ghioceii,
      lângă inima-ți bătând,
      primavara-n drum spre casă,
      iarna că s-a dus, crezând…

Leave a Reply