Toamna ta

 

Beautiful-Autumn-Leaves

De toamna mi-e dor.

De mainile ei ce miros a paine,

de ochii tristi,  incercanati de gri,

de amanuntele ce stiu s-aline

eterna  disperare de a fi.

Mi-e dor de frunze palide ce cad,

in amurgirea zilelor fierbinti,

alaturandu-se pamantului uscat,

unde sunt ingropate suferinti.

De draga doamna ruginie, cu fuior,

ce deapana povesti la ceas tarziu,

langa cuptorul unde arde focul viu,

si palpaie dorinti, ametitor,

mi-e foarte dor, iubitul meu, mi-e foarte dor…

 Si mi-e inima ranita,

si-i vant afara, si nu-i toamna mea,

acolo, langa geam, nu-i umbra ta,

si-i noapte, si de noapte-mi este frica.

Mi-e dor de tine,

de zambetul, pe care nu-l mai stiu.

Si ploaia beata-n valuri de-ar cadea,

de toamna sa-ti soptesc, iubirea mea,

as mai ramane, toamna ta sa fiu.

5 thoughts on “Toamna ta

  1. De as muri pe camp, incetosat de mult prea obosita si batrana toamna,
    De-as inceta sa mai exist, abandonat de mainile ei palide, de doamna,
    As fi, incremenit in nuda-i nemurire, vrajit de sufletu-i neprihanit,
    Si as uita de tine, as uita de mine,
    Doar toamna mi-ar mai fi, in rest, nimic.

  2. Suntem reci de alb de luna,
    si fiebinti de ploi de soare,
    toropiti de grea ninsoare,
    singuri ca omul din luna…
    Dar mi-e bine ca mi-e tine,
    si mi-e dor, si mi-e ceva,
    mi-e iubire care vine
    cand ma tin de mana ta.