O rană sunt

O rană sunt,

o laceraţie în scobitura dintre noi,

sângerând apusuri uimitoare,

la marginea dintre două lumi,

acolo unde cerurile sunt triste

şi atât de departe de casă.

O rană sunt,

o tăietură murdară într-un prezent odios,

acoperită cu drumuri săpate în carne

fără urme de paşi,

fără amintiri,

fără cântece de adormit copiii.

O rană sunt,

între cer şi pământ,

locul în care nu mai bate inima ta,

cărarea pe unde nu îţi mai treci paşii,

fără de poarta casei mele,

fără de valurile mării tale,

palmele care, încă-ţi sărută fruntea

şi-ţi adună lacrimile,

căuşul care-ţi mai unge oasele

cu visuri calde, frământate-n poală,

Ană, care te îmbrăţişează dintre ziduri

cu sete, cu ură

şi cu sângele ţâşnind din vene.

O rană sunt,

o laceraţie în scobitura dintre noi,

sângerând apusuri uimitoare

la marginea dintre lumi,

acolo unde cerurile se aruncă, şi acum,

în mare.

 

Sursa foto: arhiva personală

Leave a Reply