Cuvintele nevinovate

1174182-7Doar să le laşi să te inunde
cu lava ploilor de vară,
să mângâie acolo unde
iubirile mai vor să doară,
să se reverse în rafale
de întrebări înfiorate
ce-ţi stăruie în suflet goale,
cuvintele nevinovate.

În verdele abia şoptit,
în albul fir de iasomie,
în ochii care te-au privit,
doar să le laşi din nou să-ţi fie
emoţia ce te ridică
mai sus de stele, peste timp,
când de-ntuneric ţi-este frică,
tu, al luminii anotimp…

În apa rece din oglindă,
în valul de ocean albastru,
în noptile ce vor să-ţi prindă
în păr luciri de dor sihastru,
doar să le laşi să te sărute
pe pleoapele înrourate,
să te rostească pe tăcute,
cuvintele nevinovate.

Dupa o idee a Adrianei...

sursa foto: saatchiart.com

2 thoughts on “Cuvintele nevinovate

  1. ..când dorul de poveşti te-nţeapă
    mai sus de coaste, ca un pocnet,
    primeşti puteri nepământenene
    şi-aduni cuvinte ca un cântec
    sau ca descântec simţitor,
    delir de febră plânsă-n inimi
    ce dau amor ameţitor.
    Primeşti cu drag cuvântul dulce,
    cuvântul plin, uitat în sine,
    din scrieri dragi ce-or să te culce
    pe pagini albe ce-or să-nvie!

    Te îmbrăţişez cu mare drag şi bucurie în suflet. Mereu îmi esti ca o curgere de frumos. Îţi mulţumesc..

Leave a Reply to AdrianaCancel reply