Descântec

Să mă duci în pădurea din nord

la noapte, pe-un cal orb,

să mă așezi pe o piatră de foc

și să-mi descânți de noroc,

să mă agăți printre frunze-n copaci,

să mă privești și să taci,

să lași iarna să înghețe în noi

cai albi cu ochii goi.

Să mă duci în pădurea străină

noaptea, când luna-i plină,

să mă împrăștii pe cărările reci,

să mă iubești și să pleci,

să lași iarna să ningă adânc

rune albe-n cuvânt,

să alerge cu coamele-n vânt

caii albi de pământ.

Să mă duci în pădurea albastră,

când noapte-i la fereastră,

să mă așezi pe frunzișul uscat,

unde lupi n-au umblat,

să te aștept pe sub crengi de copaci,

să te întorci și să taci, 

să-ncălecăm fără șa, amândoi,

cai albi cu ochii goi.

sursa foto: www.icanvas.com

Leave a Reply