Acolo unde se adună, pe maluri, sălcii argintii,
am să m-așez cu tine-n brațe, iubita mea, când ne vom fi,
să ne acopere nisipuri și valurile plângătoare,
fără de cruce să ne fie nemărginirea lângă mare,
fără de drumuri pietruite, pe care pașii să se strângă,
în părul negru, numai luna, fără de raze, să se frângă…
Acolo poate, vom rămâne, pe malul verde, doi copii,
cu pescărușii să ne-aducă, pe aripi, ceruri sângerii,
cu ploile, de s-ar întoarce, de vini, pământul să îl spele,
să împrimăvăreze locul, unde s-au stins verile mele.
Sursa foto: arhiva personală
