Se spânzură lumina de-ntrebări
şi-n mintea mea, se-mpleticesc răspunsuri,
cuvinte, ce-au îngenunchiat de-atâtea ori
şi-au izbucnit în lacrimi şi în plânsuri.
Nu te mai am, de mult, la mine-n piept,
acolo, e o secetă de tine,
mi-e lipsa de iubire blestem să te aştept
o viaţă mult prea lungă-ntre coline.
De s-ar întoarce iernile-ntre noi,
să cadă pe pământ zăpezi bătrâne,
iar timpul, de s-ar scurge înapoi
şi spaţiul, de s-ar sparge în fărâme,
să te conving, din nou, să-mi baţi în piept
şi limpede, un râu să curgi prin mine,
aş creşte-ntre coline să te-aştept,
un brad albit, îndrăgostit de tine.
Se spânzură lumina-n întrebări
şi-atârnă de răspunsuri, în ghirlande,
la orizontul înghiţit de mări,
unde dansează norii-n sarabande…
N-au mai trecut, de mult, pe cer, cocori,
nici primăveri nu mi-au bătut în piept,
dar te aştept, înconjurat de flori,
între coline, unde drumu-i drept.
sursa foto: pinterest.com
