În această lume vastă
m-am împiedicat de-un gând:
numai ochii tăi revarsă
apele fără pământ…

Şi te-am sărutat pe pleoape
să culeg un început,
să îţi fiu mereu aproape,
chiar de zilele-au trecut.
Şi te-am sărutat pe gură
să culeg un fir de dor,
să mă-mbăt c-o picătură
din lumina zilelor.

În această lume vastă
se înseninează greu,
nopţile sunt o năpastă,
fără tine sunt doar eu…

Şi te-am căutat prin stele
dincolo de licăriri,
să îmi lumineze ele,
înserarea din priviri.
Şi  te-am căutat pe lună,
printre pietre argintii
şi m-am risipit, nebună,
tot sperând c-ai să revii…

În această lume rece
m-am împiedicat de-un gând:
unde-s ochii tăi să sece
apele fără pământ?

Sursa foto: pinterest.com