De patru ori m-am întrebat,
de maluri, norii de se sparg
în amintiri de porţelan,
de ce se-mprăştie în van?
De patru ori în ochi mi-au curs
oceane albe, ce s-au scurs
peste pământul sângeriu,
cu suflet viu.
În patru zări, cu josu-n sus,
se stinge soarele-n apus
şi mor şi stelele cu el,
şi ceru-i chel
şi gol de ploi şi fără lună,
şi fără inimă să-mi spună
despre iubirea clocotită,
când lumea-i mică.
*
De patru ori m-am întrebat,
de ce se-nchină un bărbat
rămas fără de rostul său,
lui Dumnezeu?
De patru ori mi-ai stat în cale
în patru puncte cardinale
şi m-ai abandonat, apoi,
cu ochii goi.
De patru ori m-au ţintuit
cu sfori, de crucea de granit
şi-am atârnat, ca un vampir,
în cimitir,
fără de vară, fără rost,
fără de iernile ce-au fost
atât de albe, ca şi ea
– iubita mea.
sursa foto: hdwallpaperpc.com
