Mi-e dor

p_11494_766x350-10-85

Mi-e dor de primăvara mută,
de ochii ei ascunşi pe sub tulpini
când iarba, talpa-ţi mângâia tăcută,
iar poarta învierii avea spini.

Mi-e dor de întrebările nepuse,
de zâmbetul ascuns pe sub priviri,
când patima din noi nu se născuse,
iar inocenţa radia-n sclipiri.

Mi-e dor de nopţile nepetrecute,
când luna feciorelnică, pe cer,
căuşul palmelor nedesfăcute,
îl revărsa pe mine, prizonier.

Mi-e dor de tine şi mi-e dor de noi,
de tihna dimineţilor sfioase,
când împărţeam o rază amândoi
în aburii dorinţelor rămase.

Mi-e dor de ploaia ta înrourată,
de părul răsfirat pe iarbă crudă,
când ia-ţi tresălta nevinovată,
iar eu te sărutăm pe pielea udă.

Mi-e dor să ne mai vină primăvara,
să mai răsară-n palme viorele,
să mai miroasă-a flori când vine seara
şi s-adormim pe patul dintre ele.

sursa foto: garbo.ro

4 thoughts on “Mi-e dor

  1. Cât de frumooos! 🙂

    Mi-e dor de-un glas ce-alină
    Sufletul stors de suflu…

    Glasul ce cu grijă-l pansează
    Şi-l face să se-ntoarcă la viaţă,
    Poartă mângâierea divină,
    E-acea mână senină.

    • Și-mi cântă o lăut-a dor de casă
      și-mi pare că-ți ascult eternitatea,
      dar drumul niciodată nu mă lasă
      să-mi pun la loc în suflet jumătatea.

      Vibrează cu dor, Claudia! 🙂

Leave a Reply