Iarna uitată

Miroase-a iarnă și-a durere,
e alb pământul de sub brazi,
se-nchide cerul în tăcere
și stele cad din ieri în azi.
Nu pot să înțeleg ninsoarea,
ce se înnoadă și se zbate,
nu pot să iert însingurarea,
ce mă îngroapă-n alte brațe.
Se-aude, dincolo de mine,
cum se înzăpezesc cărări,
cum, pasul, urma își aține
pe drumul prăbușit sub zări…

Miroase-a noi și-a mere coapte,
e albă noaptea, peste brazi,
pe masă, un pahar cu lapte
ne trece, lin, din ieri în azi.
Nu pot să înțeleg ninsoarea,
ce-ngheață mâinile pe clape,
nu pot să cred că toată marea
mi s-a înlăcrimat pe pleoape.
Se-aude, dincolo de mine,
cum cad, din ceruri, simfonii,
cum, din vioară, iarna vine,
să ne transforme în copii…

Miroase-a crud și a tristețe,
se-așterne alb, în ieri și-n azi,
bătaia ceasului să-nghețe,
să-ntoarcă verdele în brazi…
Aș vrea să înțeleg ninsoarea,
dacă s-a săturat să cadă,
aș vrea să cred că-nsingurarea
e doar în omul de zăpadă.
Se-aude, dincolo de mine,
cum se împrăștie în timp,
iarna uitată, ce ne ține
înzăpeziți în contratimp…

Sursa foto: wallandecco.com

One thought on “Iarna uitată

  1. Chiar daca acest anotimp are cumva un voal de tristete in nuante de gri-alb, asa, ca in imaginea aleasa, (ce mi s-a parut deosebita) sunt momente cand frumusetea unor fulgi de nea este fabuloasa, iar aerul rece parca oxigeneaza fiecare celula, care pare sa se primeneasca! 🙂
    Dupa aceasta introducere cu sau fara sens, iti urez ca Sarbatoarea Craciunului sa te infasoare in magia ei si sa-ti aduca numai bucurii, tie si celor dragi tie!
    La Multi Ani!

Leave a Reply to Suzana Cancel reply