Atemporal

salvador_dali_surrealistic_painting_galaofspheres

De undeva, cândva,

se întorceau păsări bătute de soare,

pluteau, agăţate de vânt,

croşetând dantele complicate în zare.

De undeva, cândva,

te întorceai, alergând către mine,

cu gândul aninând în cuvânt

răsăritul învierii de sine.

De undeva, mereu,

se întorc valurile înapoi în mare,

zăbovesc, agăţate de mal, un timp,

într-un sărut, asenzual, de sare.

De undeva, uneori,

revin pe urmele paşilor tăi,

cu drumul atârnând, în cuvânt,

de vidul ce le-a şters între două bătăi.

De undeva, uneori,

se aud rostogolindu-se frânturi din noi,

agăţate de clipele care curg

uneori înainte, alteori  înapoi.

De undeva, doar o dată,

aş mai vrea să răsari din pământ

firicel de tulpină cu privire de fată,

început şi sfârşit, jumătate de gând.

De undeva, în curând

voi curge către tine un râu în neştire,

te voi prinde din urmă şi amândoi

ne vom revărsa, atemporal, în iubire.

Sursa foto: pinterest.com

 

2 thoughts on “Atemporal

  1. De undeva, răsărind
    Primăvara îți va zâmbi
    Uneori cu îndrăzneală, alteori timid,
    Cu verde crud te va uimi
    Îmbrățisându-te. 🙂

    Zile frumoase, gânduri luminoase și împliniri îți doresc, Word!

Leave a Reply