Poate că stelele

Tribut lui Eminescu

Unei prietene

Poate că stelele nu pier de tot,
ci doar aleg să plece
în alte ceruri de argint,
fugind de lumea rece,

poate se-ascund în alte zări,
poate se-ascund de mine,
lăsând pe drumul înnegrit
doar noaptea care vine…

Poate că stelele sunt vii,
poate-au fugit demult,
lăsându-și lumii umbra lor
să cadă pe pământ,

poate s-au stins în întuneric,
poate-au căzut în mare,
lăsându-i calea fără far
şi derutând vapoare…

Poate că stelele nu pier de tot,
ci-s doar înamorate
de soarele ce, la zenit,
se oglindeşte-n ape,

poate se vor opri cândva,
poate că, dintre ele,
doar una se va înturna
pe cerul lumii mele…

Leave a Reply