Acolo unde mor trecătorii

Credeam că eşti tu
în scânteile goale,
ce-mi cădeau pe pleoape, pe mâini,
pe sufletul îngenunchiat în iarba moale.

Credeam că te-am pierdut
în fumul uitării,
că ţi-au ars chinuit toate visele
şi zac pe caldarâm,
acolo unde mor trecătorii…

Ţi-am găsit dezamăgirea
printre efecte,
era agăţată de o pată mare de sânge
şi o ungea cu regrete,

am crezut că eşti tu,
o urmă din tine
strălucea, candelă albă în fum,
lumina cu iubire,

şi-am ştiut că acolo, atunci
voi rămâne şi eu,
lacrima unei mame de prunci,
rugă pentru acel Dumnezeu
ars în flăcări de voi, cei nătângi.

Sursa foto: agerpress.ro

Leave a Reply