Alizee (Paşii vechi pe cărările noi)

tumblr_md8orq1iuC1qkgbh6o1_500Mai simt paşii tăi către mine,
cum îmi calcă pe gânduri
şi îmi tropăie-n drum,
aş vrea să mă scutur de tine,
să te cern printre rânduri,
dar nu mai ştiu cum.

Mai simt cărarea bătută,
cum mă-nţeapă în talpă,
şi mă face să cred
că dragostea asta e slută
şi fila mi-e albă,
dar nu vreau să pierd.

Mai simt paşii tăi peste mine
cum mă ară în şanţuri
şi-mi răsuflă pe piept,
aş vrea să-ţi rămân, dar mai bine
mă târâi în lanţuri,
căci nu pot să iert.

Mai simt recăderea în doi
cauzând o apnee
ce va-ntoarce din drum
paşii vechi pe cărările noi,
compunând alizee
cu miros de parfum,

şi nu pot să cred că iubirea
se împiedică-n poartă
când vine,
şi încă desfid nemurirea
să-mi mai scrie o soartă
cu tine.

sursa foto: tumblr.com

2 thoughts on “Alizee (Paşii vechi pe cărările noi)

  1. Mai simt paşii tăi cum şoptesc
    cuvinte luate de vânt
    şi parcă aşa-mi amintesc
    o frunză căzând pe pământ
    ce-şi caută-n pulberi cărarea,
    mânată de dor în durere,
    şi străbătând depărtarea
    cât încă poate să spere.
    Şi dacă o viaţă n-ajunge
    pentru vânarea de şoapte
    sau frunzele vor să le-alunge
    din ziuă în noapte,
    atunci inventez primăvara
    încă o dată
    şi-aprind lumânare din ceara
    cea mai curată,
    ca şoapta paşilor tăi
    din urmă s-o prind
    prin suflet, pe unde mi-s văi
    din paşi clocotind. 🙂

    • În şoaptele serii-aud paşii
      cum calcă pe drumuri pierdute,
      cum marea şi-adoarme luntraşii
      să-i ducă pe valuri tăcute,
      în şoapta-nserării se-aude
      cum cântă fecioara-n genunchi
      poeme-ngropate-n lăute,
      de suflete rupte de trunchi…

Leave a Reply