Ama, por favor

 

ae39a38eedfbe05cb4f5bc052889df28 (1)

Plămădeşte vânt
şi du-mă departe,
fură-mi un cuvânt
dintre două şoapte,
ca pe-o păpădie
suie-mă pe cer,
noaptea la chindie
stelele când pier…

Poate printre clipe
vei găsi un gând
părăsit de stirpe,
în potop arzând,
tu să-l iei cu tine
către alba poartă
unde ceru-şi ţine
fericirea, parcă…

Dulce pălălaie
între foc şi pară,
doru-i o păstaie
cu luciri de vară…
Un pătrat de gheaţă
de-i iubirea ta,
în rotunda-mi viaţă
îi fac loc, de-ai vrea.

Cum în pagini albe
poţi presa cuvinte
lângă două nalbe,
ca pe-o rugăminte,
scrie-mi cu sfială
aninând de-un nor,
fără vreo-ndoială:
“Ama, por favor…”

Fir de poveste vei găsi, cuvinte şi-alte păpădii, duzini în rime vei afla, dacă aici vei căuta.

sursa foto: pinterest.com

 

5 thoughts on “Ama, por favor

  1. Plămădit cuvântul
    din mereu, se leagă
    dorul ca avântul
    într-a lui întreagă,
    dulce melodie…
    Şi cine-ar putea
    să n-asculte vie
    rugămintea ta?

      • De m-ar călăuzi cuvântul
        spre celelalte ce-i lipsesc,
        aş traversa în zbor pământul
        ca-n locul lui să îl lipesc
        şi-aş mai lăsa şi eu un vers
        aşa cum fac acum, să ştii,
        ca pavăză de vânt când ţes
        furtunile ninsori târzii… 🙂

Leave a Reply