Între coline

Se spânzură lumina de-ntrebări

şi-n mintea mea, se-mpleticesc răspunsuri,

cuvinte, ce-au îngenunchiat de-atâtea ori

şi-au izbucnit în lacrimi şi în plânsuri.

Nu te mai am, de mult, la mine-n piept,

acolo, e o secetă de tine,

mi-e lipsa de iubire blestem să te aştept

o viaţă mult prea lungă-ntre coline.

 

De s-ar întoarce iernile-ntre noi,

să cadă pe pământ zăpezi bătrâne,

iar timpul, de s-ar scurge înapoi

şi spaţiul, de s-ar sparge în fărâme,

să te conving, din nou, să-mi baţi în piept

şi, limpede, un râu să curgi prin mine,

aş creşte-ntre coline să te-aştept,

un brad albit, îndrăgostit de tine.

 

Se spânzură lumina-n întrebări

şi-atârnă de răspunsuri, în ghirlande,

la orizontul înghiţit de mări,

unde dansează norii-n sarabande…

N-au mai trecut, de mult, pe cer, cocori,

nici primăveri nu mi-au bătut în piept,

dar te aştept, înconjurat de flori,

între coline, unde drumu-i drept.

 

sursa foto: pinterest.com

Leave a Reply