Lăcrămioare

Uneori, te întuneci a noapte

şi-ţi adastă sub pleoape cocori,

de dincolo de marile şoapte,

aducând zvon de nori călători,

alteori, te zăresc în lumină,

împletindu-ţi în suflet un dor,

aşteptând, primăvara, să vină,

să te urce la ceruri, uşor…

 

Uneori eşti, deja, prea departe

şi te-ascunzi printre rânduri de fum,

mâzgălind pagini albe de carte

şi uitând să îţi iei rămas bun,

alteori, te zăresc la fereastră,

aninând lăcrămioare la geamuri,

aşteptând ca o ploaie măiastră

sa întoarcă primăvara pe ramuri…

 

Uneori, eşti atât de frumoasă

şi-ţi adastă pe buze dorinţi,

albul tău transparent de mireasă

ascunzând amănunte fierbinţi,

alteori, te zăresc în oglindă,

un contur cu mireasmă de fată

fredonând, primăverii, colindă,

să nu plece de-aici niciodată.

 

Sursa foto: pinterest.com

Leave a Reply