Crucea lui Manole

283359a72687152288c68125b314e34e

Parfumul de femeie, de Ană,

cu inima strivită în zid,

de dincolo de tine mă cheamă

şi-aş face orice să-l mai simt,

mă rup în cuvinte tăcute,

m-arunc dintr-o viaţă în mers,

găsesc amintiri dispărute

şi le-adun pe o filă, în vers.

Parfumul de femeie mă arde,

în vieţi alternante-mi disipă

imaginea mâinilor albe

pe pereţii din piatră acidă,

nu pot să respir, dinspre tine,

în valuri, durerea-mi îndeasă

în gură, căluş de iubire

şi vini, ce prea mult, mă apasă.

Parfumul de femeie, de Ană,

mă cheamă de dincolo de zid,

adânc, între coaste, codană,

mă dori, îmi zvâcneşti şi te simt,

aş vrea să eziţi o secundă,

sacrificiu, înainte de-a-mi fi,

să dărâmi cu lumina ta blândă

orice mit ce, în el, ne-ar zidi.

Sursa foto: pinterest.com

6 thoughts on “Crucea lui Manole

  1. Uneori ma intreb daca povestea lor este doar o poveste…

    Frumoase versuri, pline de tristetea zidirii…
    Dar oare zambetului creatiei unde s-a ascuns?

    Zile frumoase de august!

    • S-au dus zilele de august, numai ele știu unde, dar au fost frumoase și vălurite, tolănite la soare și răcorite de briza mării, poposite mai rar pe bloguri, din motive de vacanță, dar… mă bucur de vizită, Suzana și iți multumesc frumos! O toamnă harnică și gustoasă! 🙂

  2. Cind mituri razbesc, tiptil din adincuri,
    Fantasme zidind in eter,
    Cind viul din jar e strivit, stins, in mucuri,
    Te caut, te strig si te cer
    by … bye 😆

    • Rătăcitor, din când în când,
      adaugi rime în cuvânt,
      și, printre rânduri, îmi strecori
      o rază albă între nori…

      Thanks for coming by, Papa! 🙂

Leave a Reply