Se-ngrămădesc cuvinte,
se prăbuşesc şi mor,
le-ngrop printre morminte
şi ierni fără decor,
un alb nebun e totul
şi ceaţă-n mintea mea,
nu ştiu dacă e jocul,
sau primăvara-i grea…
*
Se contopesc în mine,
mă bântuie şi dor
prea multe părţi din tine,
căzute-n spaţiul gol,
iar străzile se-adună,
prea multe-n urma mea,
nu ştiu de vor să-mi spună
că primăvara-i grea…
*
De-ai fi venit cu mine,
ce bine ne-ar fi fost,
înconjuraţi de rime
şi lucruri fără rost!
De primăveri absurde
ne-am fi legat cu ploi,
în evul lumii surde
am fi fost amândoi
*
goi, în lucirea iernii,
înveşmântaţi în ger,
înfierbântaţi ca renii
sub cerul efemer,
am fi topit secundele
şi orele în valuri,
ne-am fi iubit în veacuri,
am fi învins finaluri…
Sursa foto: pinterest.com
