Într-un ceas de furtună

e0ee6bcfadc78506db2c2f0a997c1518

Dorinţa mă urcă în ochi de furtună,
mă agaţă de tine şi ne-aruncă în nori,
chitările tună în noaptea nebună,
iar noi ne iubim, strălucind în culori.

Mai avem doar o oră la îndemână
să ne strângem în braţe de-o mie de ori,
aruncaţi printre stele-ntr-un ceas de furtună,
suspendaţi de ideea că e bine să mori.

Aş vrea, între ploi să m-ascund, dacă tună,
în vârtejul de ape să rămân nemişcat,
ca furtuna să plece, înainte să-mi spună
că se stinge iubirea, că am fost judecat

şi sortit rătăcirii mai presus de cuvinte,
învins fără luptă, fără dreptul de-a şti
că furtunile vin să ne-aducă aminte
că nu-i timp de iubire şi nici vreme să-mi fii.

Dorinţa mi-e scrisă c-o jumate de rună
pe tâmpla mea dreaptă, sub sărutul divin
ce ne urcă la stele-ntr-un ceas de furtună
să dansăm împreună, când zăpezile vin.

Şi plouă cu fluturi în noaptea nebună
pe pleoapele-ţi arse, pe sânii rotunzi,
pe fruntea brăzdată cu raze din lună
şi riduri spălate de norii cei uzi.

Aş vrea între nori să m-ascund, sub o strună
din Cântarea Cântărilor şi să stau nemişcat,
doar o clipă să-ţi tai răsuflarea, furtună,
să te-alung dintre vânturi, înainte să cad!

sursa foto: pinterest.com

2 thoughts on “Într-un ceas de furtună

    • O furtună senină, iscată de-un dor,
      mi se-nvârte în suflet, aducându-mi aminte
      că se lasă amurgul, și-s pe drum călător,
      împletind curcubeie înmuiate-n cuvinte…

Leave a Reply