Impatiens balsamina

 unnamed

Când în părul tău lumina
se va revărsa-n rafale,
impatiens balsamina
ne vor creşte iar în cale,
alb şi roşu de mătase
tălpile-ţi vor mângâia,
vei călca pe clipe arse
şi vei fi din nou a mea.

Eu voi rupe din cuvinte
spaţiile ne-nţelese,
tu vei râde ca-nainte
şi iubirea se va ţese
într-o ie fin brodată
cu mărgele din lumina
ce-ar aprinde vara toată
impatiens balsamina.

Când pe chipul tău de rouă
ploile vor prinde viaţă,
se va naşte luna nouă
prinsă de un fir de aţă.
Tu vei ţine-n pumni lumina,
eu îţi voi aduce stele,
impatiens balsamina
se vor revărsa din ele.

Şi ne vom iubi în tihnă
pe pământul verde crud,
în albastrul din oglindă
se va scurge timpul ud,
şi-n răgazul dintre clipe
vom închide în clepsidră
rănile neostoite,
când ne sfâşiam în pripă,

tăvălindu-ne prin vorbe,
înţepându-ne în spini,
transformându-ne-n cuspide,
răsărind ca doi ciulini.
Sus pe cerul din răscruce
învelit în întrebări,
curcubeie ne vor duce
printre norii călători,

sub mantaua mea prea mică
vei voi să te ascunzi,
când din ploaie se ridică
aburi tandri şi rotunzi,
iar când timpul va să plece
îl vom ţine-mbrăţişaţi,
ca iubirea să ne lege,
să fim veşnic vinovaţi

de credinţă în lumina
ce străluce să răsară,
impatiens balsamina
– zâna serilor de vară.

 sursa foto: google.com

7 thoughts on “Impatiens balsamina

Leave a Reply