Schimbarea la faţă

 

metamorfosis1

De plouă-mi va fi bine,
de nori nu mi-e ruşine
că jegul mi-l aruncă
la margine de luncă,
iar stropilor de ploaie
le cer să mă îndoaie,
că-s numai o stinghie,
doar o polologhie,

un radio ce ţipă
stridenţe spuse-n pripă,
nimicul pus în ramă,
ulei de uns pe rană
vândut la kilogram,
credinţe peticite
ce le tot vânturam

purtând haine de gală,
într-o senzorială
carenţă de simţire,
în studiul prea amar
– eseu de nesimţire
al eului primar – ,
ce s-ar vrea arhivar

de suflete blocate
în lumile prea acre,
pe care nici un s’ânt
nu le-a pus pe pământ,
şi n-ar da nici un şfanţ
de le-ar vedea în şanţ.

De plouă-mi va fi bine,
o apă-mi va fi scopul,
efluviu de lumină
când negru mi-este totul,
potop infailibil
spre eul reversibil.

sursa foto: gopixpic.com

7 thoughts on “Schimbarea la faţă

  1. Şi ţie
    aş vrea dor alb să-ţi fie,
    şi de iubire plină,
    cascada ce-ţi revarsă
    efluvii de lumină
    pe drumul ce te poartă
    mereu pe partea lină… 🙂

  2. se schimbă doar cuvinte,
    poate de luat aminte,
    şi apoi aduc din tine
    izvoare de mai bine,
    emoţii noi şi slove
    cu dousprezece note
    ce ne-o schimba la faţă
    ..citind măcar…prefaţa.

    Am glumit, dar nu-mi pot scoate din cap ideea ca esti răvăşitoare cu scrisul tău..

Leave a Reply