Octombrie

5146886565_90e5dd68c6

Octombrie-n fire de ploaie,
se scurge în inima mea
şi-mi stinge plăpânda văpaie,
uitându-şi netoamna în ea.

Şi norii se-adună în vie,
şi strugurii mustul îşi lasă,
octombrie e-n colivie
şi toamna mi-e dusă de-acasă.

Şi firul albastru de ploaie,
din sânge şi piatră de foc,
e fir luat din luna bălaie
să-mi ţeas-al iubirii soroc.

În noaptea uitată de timp,
în casa fără de uşă,
voi lua neiubirea la schimb
cu toamna pierdută-n cenuşă.

Şi-o doamna bătrână-şi va plânge
tristeţile la pian,
şi frunzele-n cântec vor strânge
tot dorul arghezian.

Octombrie, de se va-ntoarce,
alături de mine va sta,
în toamna cuprinsă de pace.
Acum, neiubirea-i a mea.

Dar nu-ţi fie teamă, iubito,
în griuri eterne şi reci
vom sta la pian lângă doamna
cântând neiubirea în veci…

sursa foto: flickr.com

Leave a Reply